Ganduri aiurea

admin   luni, 16 mai 2016   4 Comments on Ganduri aiurea

In ianuarie m-am pus sa scriu un articol pe blog. Am scris un paragraf si l-am lasat balta. Uneori am inspiratie, insa nu se nimereste sa fiu la calculator in momentele alea. Ori conduc, ori alerg, ori schiez, asa ca uite ca sunt cred ca 6 luni de cand n-am mai pus nimic pe blog.

In 27 aprilie s-a implinit un an de cand am venit aici si am zis ca ma pun sa scriu pe blog. Sa fac o retrospectiva, sa mai pun link-uri la poze. Cine e prieten cu mine pe Google Plus a primit notificari cu galerii de poze intre timp, dar aici pe blog nimic.

Am ajuns la concluzia ca n-are rost sa fortez, ca iese aiurea. M-am pus intr-o zi totusi saptamana trecuta sa scriu. N-are nici cap nici coada, dar o sa dau paste aici asa cum e.

Anul trecut la final de Aprilie am venit in SUA. A trecut un an si un pic de atunci. A trecut destul de repede as putea sa zic. Am facut multe lucruri, au fost multe momente grele dar si destule momente frumoase. Motivul principal pt care am venit a fost sa schiez si sa vad muntii asa ca am incercat cat de mult am putut sa fac asta. Cu schiul realitatea e un pic alta decat imaginea pe care o aveam: ca o sa schiez pulvar de numa in statiuni. Sunt 2 mari probleme sau impedimente in realizarea acetui plan: jobul si ceilalti oameni care vor sa faca acelasi lucru. Jobul ma tine la servicei de luni pana vineri si din pacate vremea nu tine cont de zilele saptamanii. Asa ca daca ninge in timpul saptamanii, pana in weekend deja e cam schiat totul. A doua problema, oamenii: sunt foarte foarte multi. In statiunile de schi care sunt la o distanta decenta de condus de aici, in weekend e plin plin de oameni. E plin si in timpul saptamanii daca o nins proaspat, iar daca ninge vineri seara ai toata sansele ca sambata dimineata sa stai in trafic ore intregi. Ca sa nu stai in trafic, tre sa pleci la 5 de acasa, ajungi in statiune la 7 si astepti pana la 9 cand se deschide telescaunul. Sau pleci la 6 si stai 4 ore in trafic. Bine, nu e tot timpul asa de rau, dar cand e zapada noua sigur e. Asa ca faza asta cu schiatul in statiune zapada proaspata neatinsa nu functioneaza chiar asa de usor. Tre sa stii locurile, mai pe lateral, unde nu merg multi oameni. Tre sa te grabesti si sa astepti sa se deschida o zona (o inchid cu banda si daca treci banda, iti dau amenda) ca sa fii primul acolo. Sau in unele statiuni sunt zone unde tre sa mergi un pic pe jos de la ultimul scaun si cum majoritatea lumii e foarte comoda, nu sunt multi. Am avut totusi cateva ture foarte faine, nu ma plang. Doua weekend-uri la Steamboat Springs in care am avut noroc de zapada buna si cateva ture de schi de tura unde nu era risc de avalansa foarte mare si zapada buna.

Vara trecuta am mers sa vad muntii din zona. Aproape in fiecare sambata alergam cu un club de aici din zona intre 15 si 25km. De obicei erau ture dus-intors. Urcam pe o vale si coboram inapoi pe aceeasi vale. De cele mai multe ori aveam ca obiectiv un lac sau o cascada sau un varf. Foarte faine au fost toate. Am participat la un semi marton in Breckenridge si la un ultra maraton in Indian Creek Wilderness ca sa-mi testez limitele. Le-am gasit, mai ales la ultra si le-am impins destul de mult. Sper sa ma tin si anul asta de alergat, pentru ca e foarte fain. Mi se pare un sport foarte pur: nu ai nevoie de mult echipament si de foarte multa tehnologie. Cel mai important e sa ai o pereche de adidasi buni, in rest nu prea conteaza. Esti aproape de natura, nu faci zgomot si cel mai important: vezi mult mai mult intr-un interval de timp mai scurt decat intr-o drumetie normala. Mie cel putin asta imi da un sentiment de libertate. Sa stiu ca sunt la 10km de masina si ca nu e o problema daca mi-i foame, frig sau vine vreme rea, ca nu dureaza asa de mult sa ajung inapoi. Si doar faptul ca imi da posibilitatea de a face ture de o zi de 40,50 sau chiar mai multi km cu bagaj minim (cateva kilograme) mi se pare ca e un sentiment de libertate si deschide atatea optiune. Sunt ture pe care cu rucsac in spate, cort, sac de dormit, etc le faci in 3 zile. Dar … daca te antrenezi bine, le poti alerga intr-o zi. Si unii ar zice aici: bine, dar nu apuci sa te bucuri de natura, sa o vezi, sa o admiri. Iar eu zic: nu e adevarat: apuc sa fac poze, sa ma opresc, sa respir, sa admir, sa ma spal pe fata in parau. Aproape in toate turele de alergat am facut o gramada de poze. Cred ca dorinta asta a inceput cand am citit Born To Run. Alte carti care mi-ai placut au fost Mananca si Alearga si The Ultra Marathon Man.

In noiembrie am fost in Peru. Visul meu de cand eram adolescent, sa merg la Machu Picchu. Am fost in jungla, la Macchu Picchu, in Cusco si in jurul Ausangatelui. Machu Picchu nu e asa de verde ca si pozele pe care le vazusem tot timpul anului. Sezonul ploios incepe prin Decembrie, deci noi eram chiar la final de sezon secetos. Pozele cu verdele ala fain sunt sigur facute prin Aprilie, Mai. Insa tot a fost frumos, inedit, special. Machu Picchu e cel mai important obiectiv turistic din Peru, asa ca era plin de oameni. Cu toate astea, impresionant. Din punct de vedere al frumusetii naturii, Ausangate a fost cu adevarat special. Un munte sacru, mult mai putin cunoscut, acoperit de un ghetar, in jurul caruia ne-am plimbat timp de 5 zile. Am fost cu Cristi, vechi prieten din copilarie si cu Diana, prietena lui. Ultima saptamana din noiembrie ei au plecat in Argentina si eu am ramas de capul meu in Peru. Dupa 3 sapatamani intense petrecute impreuna s-a format o legatura speciala intre noi. Desi poate uneori au fost diferente de opinie (cel mai des referitoare la unde mancam 🙂 ), i-am simtit foarte aproape si cand au inchis usa la taxi si au plecat mi-a curs o lacrima, tre sa recunosc. Asta e un motiv pentru care as vrea sa fac o calatorie de genul asta cu viitoarea mama a copiilor mei (cand si daca va fi) – cred ca o experienta care ii face pe oameni sa se cunoasca intr-un mod in care nu se pot cunoaste altfel. Situatiile in care ajungi, deciziile pe care trebuie sa le iei ca si un grup ating parti ale personalitatilor care altfel nu cred ca ar iesi la suprafata.

Buun, in Decembrie am schiat in fiecare weekend. De craciun am fost la o tura la o cabana si am cunscut-o pe Kerri. Ne-am placut din prima clipa, iar dupa ce ne-am cunoscut, urmatoarele 12 zile le-am petrecut impreuna. E din Vermont de loc, fata de la tara si se vede asta. E foarte diferita de majoritatea americancelor si cred ca de asta ne-am si placut. Ii place sa schieze, sa mearga la munte, sa se dea cu bicicleta, sa se catere si cand a fost mica manca morcovii din gradina cu tot cu pamant si a calarit un porc. Ah, si studiaza si practica yoga de 14 ani, a fost inclusiv in India la un curs de o luna. Sunt insa niste diferente adanci in personalitatile, felul nostru de a fi si modul in care comunicam care s-au dovedit a fi niste provocari mari. Insa lucram la ele, dar viitorul nu e sigur. Tocmai am avut un weekend foarte fain impreuna: ea a mers la yoga sambata dimineata, eu am fost la prima tura de alergat pe anu asta. Dupa aia am mers in piata (care aici e un eveniment, nu ca la noi) iar seara am fost la un concert de Bluegrass. Duminica am fost la bird watching – prima data in viata mea. Am fost cu o vecina care e experta si are scule: binocluri, telescop, tot ce trebe, plus cunostinte. A fost mai fain decat ma asteptam. Credeam ca va fi un pic plictisitor, dar n-a fost deloc. A trecut foarte repede timpul si in loc sa stam de la 8 la 10 cum ne-am propus, am stat pana la 11 jumate. Langa Boulder este o zona in care sunt cateva balti, vreo 5,6 cred care sunt arie protejata. Sunt o multime de pasari care stau acolo tot anul si foarte multe care se opresc aici in drum spre Canada sau alte zone din nord. Acum in mai e nebunie, cred ca sunt peste 100 de specii. Unele foarte colorate, altele foarte rare. Se imperecheaza, fac cuiburi, e nebunie ce-i acolo. Totul concentrat pentru ca in jurul baltilor sunt zone industriale si civilizatie, deci nu prea se pot raspandi mai mult. Ah, am vazut inclusiv o nevastuica cu un peste in gura cum s-a dus in viziuna (la vreo 8,10 m de noi).

Mai multe despre ski. Bilet pentru o zi e extrem de scump in unele statiuni. Intre 70 (cele mai ieftine) si 140 de $ pe zi. Asa ca se merita sa-ti iei un season pass. Eu am dat 600$ pe el (Rocky Mountain Super Pass Plus) si include access nelimitat la: Winter Park, Copper Mountain, Eldora si 6 zile la Steamboat Springs (numa astea costa mai mult de 600) si 3 zile la Crested Butte. Statiunile de schi au teren concesionat de la ROMSILVA pe perioada iernii. Li se da un termen pana la care pot sa tina statiunea deschisa care nu depinde de situatia zapezii. Depinde de cum migreaza animalele. Steamboat Springs de exemplu a fost inchis desi avea o gramada de zapada si la o saptamana dupa inchidere a nins jumate de metru. Nu conteaza asta, conteaza ca animalele incep sa se imperecheze si sa migreze si ca sa fie protejate, inchid statiunea. Un alt aspect interesant este partea legala, sau in engleza: liability. Adica responsabilitatea legala pe care o are statiunea pt tot ce se intampla in terenul respectiv. Si cum in SUA toata lumea da in judecata pe toata lumea, regulile sunt stricte. Nu poti sa schiezi chiar unde vrei, sunt multe zone marcate cu banda si daca nu respecti regulile, te pot arde. Un alt aspect interesant este ca fac control avalansa in statiuni. Sunt zone care sunt susceptibile avalanselor si le dinamiteaza. Nu e o chestie iesita din comun sa schiezi pe un versant si pe versantul de vis-a-vis salvamontistii sa dinamiteze cornisele. In unele locuri au un ratrac de la capatul telescaunului pana pe un varf, sau pe o creasta, pentru cine vrea sa schieze chestii mai abrupte. De obicei e gratis, insa sunt statiuni unde platesti. Ii zice: CAT skiing. De exemplu la Monarch, platesti vreo 350$ pentru o zi si iti garanteaza cam 16 ture. Insa urci cu telescaunul, si de acolo te iau cu ratracul si te duc in zone cu zapada neatinsa, de acolo schiezi inapoi pe ceva vale in statiune si iei iarasi scaunul. Ratracul te asteapta sus. Sau daca mergi intr-o zona mai departe de statiune, merge ratracul dupa grup in vale. Nu e ieftin, dar daca vrei sa schiezi zapada neatinsa si sa nu te inghesui, cam asta tre sa platesti. Ah, sau sa mergi la schi de tura normal, insa acolo nu faci 16 ture pe zi si nici nu-ti duci schiuri de 2,3 kile la deal. Am uitat sa zic despre zapada! Din cauza ce e mult mai uscat aerul, zapada poate sa fie uscata. Niciodata nu mi-am imaginat cat de uscata. Au fost momente cand eram in adidasii de alergat de panza si am stat/mers prin zapada 10,20 de minute si eram uscat. Partea buna este ca pulvarul e pufos cand il prinzi proaspat. Cum ii zic ei: blower pow sau champagne powder.

4 thoughts on “Ganduri aiurea

  1. Savu Mihaita

    Bine Boloooo, de când așteptam să mai scrii ceva pe aici! Galeriile de poze fără descrierile tale nu au niciun haz, chiar dacă sunt peisaje sau activități frumoase. Retrospectiva este bună pentru cei care visează la Boulder ca la raiul pulvărului pe pământ. Și pentru cine nu știa de Kerri 🙂 Și pentru cine nu știa că și tu mai verși o lacrimă 🙂
    Dar hai și mai scrie mărunțișuri, sunt cele mai personale și mai savuroase. Btw, știi de unde vine cuvântul SAVUros? Ai ghicit 🙂

    Reply
    1. admin Post author

      Pfuai Mihaita, daca ai stii de cate ori am vrut sa scriu. Si acum am 2 articole in cap, dar nu apuc, efectiv. Sau pe cand ajung acasa, daca is obosit sau cu gandul la urmatorul weekend, nu-mi vine, si iese naspa.

      Tare remarca cu SAVUros :))

      Apropo, nu te uiti un pic la configurarea de la blog-ul meu, ca nu primesc notificari cu comenturi si am primit reclamatii ca nu aprob comentariile destul de repede 🙂

      Reply

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *