||||Ride Reports

27 Martie – 24 Aprilie  2010
7 persoane
6 motociclete
5500 km

Cuvinte cheie: munţi, zăpadă, cascade, lacuri,chei, nisip, deşert, dune, cămile, culori, ceai de mentă, turbane, pietre, berberi, peşte proaspăt prins, carne de oaie, oază de apă în mijlocul deşertului, cort, cerul liber, crampoane, gaz

Să vă prezint pe scurt ce ne-am propus să facem.  În primul rând, Africa este un vis destul de vechi pentru mulţi dintre noi. De la forma iniţiala de “Nordul Africii” a ajuns să rămână Maroc, din considerente de timp, de vize, situaţii de conflict între ţări datorita cărora nu poţi trece graniţa şi aşa mai departe. De pe la jumătatea anului trecut a început să se formeze tura de Maroc. Eu am aflat de ea când l-am cunoscut pe Alecu personal în vara anului trecut şi am discutat mai multe în tura de 9 zile pe care am făcut-o prin ţară în Octombrie. Acea tură a fost şi o tură de probă să vedem cum mergem împreuna şi cum ne înţelegem. Deşi amândoi avem personalităţi puternice, am ştiut să ne adaptăm şi să ne simţim bine, lucru care e foarte important. Ulterior l-am cunoscut şi pe Vlad, fratele lui Alecu şi încetul cu încetul şi pe restul din gaşcă: Ceapăru, Mendez, Neluţu, Adriana, Teo, Bogo, Costin. Din motive bine întemeiate, Bogo şi Costin din păcate nu vor putea veni cu noi. Participanţii la tura din Maroc, vor fi:

Alecu (KTM 640 Adventure), Vlad şi Teo(Yamaha XT 600 Tenere), Ceaparu (Suzuki DR 650), Mendez (Yamaha XT 660 R), Neluţu (BMW F 650 GS), Eu – Adi (Yamaha XT 600 E)

Motocicletele le trimitem cu o duba (închiriata) până în Valencia, Spania şi înapoi de acolo tot cu dubă. Noi zburăm cu Wizzair-ul până în Valencia de unde ne luăm motoarele. Vom merge 3 zile pe coasta Mediteranei prin Spania până în Gibraltar de unde trecem in Maroc. Încă nu ne-am hotârăt dacă trecem pe la Tanger sau Ceuta, dar probabil Ceuta pentru că e mai puţin aglomerat. Urmează 3 săptămâni în Maroc, după care 2,3 zile prin Spania înapoi spre Valencia pe o alta rută. Vlad şi Teo locuiesc momentan în Franţa deci ei vin de acolo în Valencia. Pentru Maroc nu avem înca un traseu exact, doar aproximativ. Ideea ar fi că vrem să facem un fel de tur al Munţilor Atlas, dar vom avea şi câteva zile bune de deşert. Detalii mai multe in posturile ulterioare.

Deja am scris prea multe pentru rubrica “Sumar” aşa că în continuare vă prezint câteva poze cu ce ne place să facem în timpul liber, ca să vă faceţi o idee despre noi.

Astazi am avut o întâlnire unde am discutat planul în general şi traseul.

Pregătirile sunt în toi. Alecu şi-a comandat piesele deja, eu am de rezolvat tot felu de treburi (cusut cizme, reparat tankbag, etc). Mai trebuie sa vină Ceapăru (e plecat în delegaţie) să facem cutii şi suporti pentru ele şi să-şi pună la punct motorul din motocicletă şi în rest, suntem pregătiţi Mda, ştiu că mai sunt mai puţin de 4 săptămâni până ce plecăm şi 3 până ce trebuie sa încărcăm motocicletele, dar  “nu-i stres” cum zicem noi unii aici în Ardeal. Încet le vom face pe toate. Şi ce nu apucăm să facem, facem pe drum sau când ne întoarcem.

O să mai pun aici nişte informaţii despre ce pregătiri specifice îmi fac eu la motocicletă. De exemplu o să-mi prind diverse piese şi scule pe motocicletă şi nu le voi pune în bagaj. Cablul de ambreiaj de schimb va fi pus pe lângă cel pe care-l folosesc prins cu şoricei, plăcuţele de frână de rezervă o sa le prind cu scotch undeva în scut, iar rulmenţii o să-i pun în pungi şi o să-i prind tot aşa cu scotch ori în scut, ori sub şa, vedem. Levierele pentru schimbat cauciucul cred că merg şi ele tot în scut, sau dacă nu, atunci prinse de cadru pe undeva, mai văd. Ideea este că tot ceea ce e greu şi ce îmi încape să dosesc prin locuri de genul acesta o să mă ajute să îmi fie motocicleta mai balansată şi greutatea mai bine distribuită.

Încă nu m-am hotarat dacă să-mi pun bagaje laterale pe rezervor sau nu, dar cred că o sa-mi pun. Să intre numai salariul sa pot comanda

Aici vor fi informaţii noi, aşa că staţi pe fază.

Am noutăţi la capitolul pregătiri. Ieri am fost vreo cateva ore în garaj, iar ultimele nopţi nu prea am dormit pentru că m-am tot gândit. Am decis că îmi voi lua bagaje laterale textile, nu de aluminiu, şi am mai decis că nu-mi iau bagaje laterale pentru rezervor. M-am pus pe motocicletă şi acolo unde ar veni puse pe rezervor bagajele laterale îmi vin genunchii şi m-ar incomoda. Pentru cei care nu sunt în domeniu, vă arat o poza ( din acestea NU îmi iau) cu bagaje laterale moi (textile) pentru rezervor. Decizia pe care am luat-o a fost între textil şi aluminiu:

Argumente sunt multe. Cel mai important argument pentru cele textile este că sunt usoare şi mai usor de reparat dacă se rup (se cos). Cutiile de aluminiu se pot închide, deci sunt mai sigure dacă laşi motocicleta undeva într-un loc public, dar sunt mai grele, ies mai mult în exteriorul motocicletei iar dacă se îndoaie la o căzătura sunt mult mai greu de reparat (dezdoit). Ideea este că oricum toată lumea va avea cel puţin un bagaj care nu se închide (o banană de exemplu) aşă că oricum nu vom putea lăsa motocicletele nesupravegheate în timpul zilei, deci tot nu rezolv nimic dacă am cutii de aluminiu. Iar noaptea îmi e foarte uşor să le dau jos şi să le pun pe umăr să le duc în cort sau în camera.

O altă realizare pe ziua de ieri este că am gasit locuri pe motocicletă să-mi pun piese. De exemplu rulmenţii i-am băgat ÎN şa. Pe partea de joş a şeii era o gaură în formă de pătrat unde am scobit un locşor în spuma scaunului, unde au intrat rulmenţii la fix Am pus scotch pe deasupra să-i ţina să nu pice. Plăcuţele de frână pentru faţă le-am lipit tot sub şa, în partea din spate şi stau foarte bine. Un levier l-am prins de cadru cu scotch şi şoricei şi altul în scut tot cu şoricei. O să fac şi nişte poze să vedeţi despre ce e vorba. Oricum, ideea e că sunt pe drumul cel bun.

Mai am de lipit folie de carbon pe rezervor şi pe capacele de la motor şi de făcut suportul de rezervor de cauciuc. Cizmele mi le-am dus la un pantofar şi cu 70 RON îmi pune talpă groasă de bocanc şi îmi face bombeu. Deci o să am cizme rezistente la apă şi oarecum de enduro!

Ştiri noi despre pregătiri. Până la urmă am reuşit să ataşez piesele de motor. Rulmenţii sunt sub banda izolantă albastră. Am săpat o groapă în spuma de la şa cît să încapă acolo şi am pus banda peste să nu pice. Plăcuţele de frână sunt tot sub şa, prinse cu bandă neagră. Levierul mare e prins de cadru şi celălalt mai scurt în scut. Cablul de ambreiaj e paralel cu cel bun prins cu şoricei.

Astăzi mi-am luat ultimele lucruri de care am nevoie pentru trusa de prim ajutor. Mai am de cumpărat numai antihistaminic. Ăsta e pentru alergii. Eu nu cred că o să am probleme pentru ca nu sunt alergic la nimic, dar cine ştie. Maroc-ul are multe chestii noi deci mai bine să fie. Am mai sunat la SPOT astăzi să văd care-i situaţia cu comanda mea. Mi-au zis că durează 2 săptămâni să ajungă şi între 3 şi 9 zile să trimită ei pachetul, deci cam la limită. I-am rugat frumos sa se grăbească puţin şi au zis că încearcă. Surpriză mare când am primit acum seara un email (ca răspuns la un mesaj pe care l-am trimis eu acum câteva zile la serviciul clienţi) în care îmi spuneau ca ei nu trimit în România şi că oricum n-au acoperire în Africa (de fapt în nordul Africii au acoperire foarte bună, deci şi în Maroc). Hmm … cred că a fost vreun “Gheorghiţa” de la ei care n-a avut chef să verifice problema. De fapt cererea mea ajunsese la serviciul clienţi în SUA, dar hai să fim serioşi, putea să dea un forward la cei din Irlanda, nu să-mi zică treaba asta. Soluţia propusă de ei era să-mi dea banii înapoi. Auzi mă! Am sunat din nou şi am vorbit cu o domnişoara amabila vreo 20 de min, iar rezultatul convorbirii a fost că o sa fie transmisă şi explicată problema persoanei de vânzări din UK/Irlanda şi ca voi fi contactat prin email. Vedem ce iese, daca nu dau nici un semn, mâine îi sun iarăsi.

Am noutăţi cu privire la dispozitivul SPOT. Am primit un email azi dimineaţă de la domnişoara draguţă (Collete) din Irlanda şi după ce am schimbat câteva email-uri şi un telefon (pentru plata cu credit card), concluzia a fost că voi primi SPOT-ul mult mai devreme decât mă aşteptam! O să-l trimită cu TNT paravion (livrare de pe o zi pe alta) şi preţul pe care a trebuit să-l plătesc în plus pentru asta nu a fost deloc mare: aproximativ 20 EUR.

Astăzi am primit SPOT-ul. Mai puţin de 24 de ore livrare din Irlanda prin TNT! Foarte tare. L-am activat şi testat. Merge: trimite email şi sms destinaţiilor pentru care l-am configurat. Mai trebuie să-i fac test pentru localizare în timp real, dar asta în weekend când o sa merg pe undeva.

Am mai primit azi uleiul şi spray-ul de curăţat şi uns lanţul. Weekendul ăsta schimb uleiul şi probabil fac o tură scurtă cu motoru dacă nu-i prea frig (şi cu ocazia asta testez şi SPOT-ul).

Kit pentru făcut focul: rezistent la apă.

Ieri seara am trimis motoarele. Ultima saptamana a fost plina de pregatiri, nopti nedormite, stat la hala pana a 7 dimineata, sudat, taiat cu flexu’, indoit teava, reparat, retusat, vopsit, etc. Desi am fost cam la limita, am terminat de pregatit toate motoarele si bagajele pana la ora incarcarii, care a fost ieri pe la 5. A durat cam 3,4 ore toata operatiunea pentru ca am avut de descarcat tot ce era in duba, suit motoarele si bagajele noastre si incarcat la loc marfa. Soferul a fost de treaba, nu cred ca vom avea probleme, a fost de acord chiar sa-i gaurim duba sa mai prindem niste urechi de podea ca sa putem fixa motoarele mai bine. Marfa care era pe langa motoarele noastre este foarte varianta: bere, faina, carnat, vin, palinca, suc Fanta, apa minerala, varza murata, canistre cu motorina, branza telemea si altele pe care nu le-am identificat. Toate astea sunt pentru un magazin cu specific romanesc din Barcelona si momentan sunt dosite printre si peste motoarele noastre, lucru care este bun, pentru ca le fixeaza si mai bine. Mai vin puse niste geamuri termopan deasupra si dupa aia directia Spania. Sambata avem intalnire cu soferul intr-o parcare de supermarket, undeva langa aeroport.

Cand am vazut duba plecand ne-am relaxat cu totii, pana acum a fost foarte mare stresul. In zilele ramase mai trebuie doar sa ne facem bagajul de mana si sa mai rezolvam una alta.

Astăzi a sosit pachetul cu sponsorizarea de la F64. Cu ajutorul lor vom putea documenta tura atât din punct de vedere foto cât si video. De astăzi dimineaţă citesc manuale de utilizare si ma joc cu camerele pe care le-am primit. Multumim F64 pentru amabilitate si pentru suport!

In seara asta imi fac ultimul bagaj, si anume tankbag-ul. Il iau pe avion ca si bagaj de mana si o sa am in el toata aparatura foto, video si laptop-ul. Sunt o gramada, 2 camere video, 3 obiective, 2 trepiede, blit, filtre, baterii, acumulatori, carduri, incarcatoare, laptop, deci o sa am o responsabilitate mare sa am grija de toate. Asta pe langa responsabilitatea de a face fotografii si filme faine. Vom vedea ce iese, dar eu sunt increzator ca va iesi ceva fain.

Tocmai m-am trezit, la 11:30. Aseara m-am culcat tarziu am stat sa mai fac una alta. Am dormit bine, nu sunt ingrijorat si nici nu pot sa zic ca am mari emotii. Sunt entuziasmat, nerabdator mai bine zis sa ma vad pe motocicleta. Dar asta numai diseara. La 3 ne intalnim la aeroport toata gasca, iar avionul pleaca la 16:45. O sa fie cativa amici care ne vor insoti si se pare ca si o televiziune. M-au sunat ieri sa-mi spuna ca ar vrea sa vina sa ne filmeze. Am aparut deja la ziar, in Foaia Transilvana si avem si stire pe site-ul F64, sponsorul nostru principal!

Cred ca mai verific inca o data bagajul de mana sa fiu sigur ca am pus toate incarcatoarele, cardurile si lucrurile esentiale, dupa care voi fi gata de plecare. Urmatorul post sper ca va fi de langa Valencia de undeva, sau daca nu, atunci din Spania unde gasim net.

Duminică, 28 martie. Suntem în camping Los Delfinos. Din păcate este pietriş pe jos, nu iarbă, aşa că o să dormim cum putem. Să vă zic 2,3 cuvinte despre ce a fost până acum. Peripeţiile au început din aeroportul Cluj, când am fost chemat înapoi de la îmbarcare pentru că era o problemă cu bagajul. Am mers la subsol unde se incărcau şi am fost rugat să-mi deschid bagajul de cală. M-a întrebat tipul de acolo ce am rotund înăutru. Putea să fie ori untul de la mami, ori rulemnţii lui Ceapăru, ori săpunu’ lichid Oricum, totul a fost ok în cele din urmă, am alergat să prind autobuzul care ne-a dus la avion şi am ajuns ok. După ce am ajuns în Valencia ne-am plimbat vreo 30 de min prin aeroport până ce am găsit ieşirea pentru pietoni, şi la încă o jumate de oră de mers pe jos, am văzut duba, dubă în care în Cluj ne-am încărcat motoarele. Eram toţi cu zâmbetul pe buze. Am descărcat şi am căutat un camping, iar pe la 11 seara eram deja cu corturile montate. Astăzi a fost o zi faină, soare toată ziua, temperatura fix bună de dat pe motor, nu ne-a fost cald deloc. Am mers şi pe coastă şi pe mai departe de coaste, am vazut peisaje faine şi am băgat mâna în Mediterana. Acum suntem în camping Los Delfinos (la 100m de mare) unde au net wireless cu 2eur/24h . Am făcut astăzi 320 km, destul de ok, mâine trebuie să facem cam tot atât ca să ajungem în Gibraltar la timp. Nu ştiu când vom mai avea net, dar sper să gasesc în Maroc să-mi iau un stick din ăla cu net mobil prin GSM. Câteva poze:

Am uitat să vă zic. Luni, 29 martie, la 18:30 o să fie o ştire pe NCN (cred că numai Cluj) despre tura noastră. Sau cel puţin aşa ne-a zis tipa care ne-a luat interviu la aeroport. A mai apărut un articol în ziar cu noi (mersi Luciana pentru link):

http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/expeditie-inedita-pe-motocicleta-in-maroc-77110/

Suntem în Maroc de azi dimineaţă. Am trecut cu bacul de ora 8 şi ne-am trezit la 5 jumate. Avem net wireless de la Maroc Telecom. Scriu de pe marginea drumului. Nu ştiu cât de bine merge netu, dar o să încerc să uploadez câteva poze din Spania pregătite de alatăieri.

Update: şi iată şi pozele din Spania:

Salut. Suntem în partea de vest a munţilor RIF, lânga Zouimi, pe marginea unui râu, la 80 km de Chefchaouen. Am campat puţin mai târziu decat ne-am propus, dar am găsit un loc fain, pe nisip, lânga apa şi lânga drum. Netul din păcate merge prea prost pentru a uploada poze, sper să mearga mai bine când o să fim lânga o localitate mai mare. Totul e ok, toată lumea e entuziasmată că suntem în Maroc în sfârşit. Peisajul seamănă foarte mult cu cel din România, oamenii şi clădirile în schimb sunt foarte diferite. La 10, 15 minute după ce n-am oprit să campăm, am fost înconjuraţi de aproximativ 15 copii care erau foarte curioşi, dar din păcate numai unul vorbea puţin franceză şi am mai inţeles câte ceva de la el. Imediat ne punem să mâncăm şi la somn, pentru că avem de recuperat de azi noapte. Sper să pot pune poze mâine. Noapte bună!

Fragment din ştirile NCN ( www.ncn.ro )

Suntem în Fes. Am ajuns astăzi, pe la ora 14 ora locală (cu 3 ore în urmă faţă de RO) la camping. Stăm la Camping International Fes, am plătit aprox 45 EUR pentru 3 corturi, 6 motoare, 7 persoane, ceea ce mi se pare foarte decent. Nu au internet din păcate, aşa că folosesc din nou 3G+ de la Maroc Telecom, care merge chiar şi aici prost, însă mai bine decât dăţile trecute. Am uitat în posturile anterioare să fac o precizare. În Spania a durat mai mult decât anticipam pentru că a trebuit să mergem mai încet datorită vântului lateral foarte puternic. Am decis că e prea periculos să continuăm aşa pe autostradă, aşa că am făcut un ocol pe drumuri naţionale. Deşi am pierdut nişte timp cu manevra asta, a meritat pe deplin. Peisajele foarte foarte faine şi drumuri excelente pentru condus. Păcat că nu eram noi cu motocicletele potrivite. Dacă există undeva raiul supermoto, cred că aici în Spania este cel puţin o parte din el. Zeci de km au fost doar cu viraje strânse, unul după altul, în urcare, pe coborâre, cu porţiuni de nisip, tot ce e nevoie pentru sportul ăsta.

Să revin acum de unde am rămas. Aseară am dormit la marginea munţilor RIF. Tot ce am citit despre “The Kif from the Rif” s-a adeverit. Pentru cei care nu stiu, Kif este denumirea pe care o folosesc localnicii pentru hasish. Acei copii de aseară toţi fumau şi aveau de oferit haşiş. Când au început să apară în jurul nostru nu prea eram relaxaţi pentru că erau exagerat de prietenoşi, iar noi tocmai trecusem prin vreo 10 metri de grâu ca să ajungem la locul de campat. Găsirea locului de campat s-a dovedit a fi o provocare, pentru că erau localităţi una după alta şi efectiv nu găseam un loc mai izolat şi departe de oameni. După vreo 15, 20 de min de la oprire, copiii se tot strângeau, de la 2,3 au ajuns să fie 5,6 şi după aia cred ca vreo 15 au fost. Aveam 2 opţiuni. Prima era sa fim defensivi, a doua era să ne relaxăm total şi să fim prietenoşi cu ei. Am decis să mergem pe varianta a doua, pentru că are cele mai mari şanse să fie ok. Am început să interacţionăm cu ei, să dăm mâna, să încercăm să comunicăm, şi s-a dovedit a fi o atitudine foarte potrivită. Ne-au adus lemne, ne-au facut foc şi am stat vreo 1,2 ore la poveşti cu ei, atât cât am putut. Încercam să-i întrebăm care e steagul lor, care e regele, le explicam cât costă motocicleta şi care e moneda naţională la noi. Ne-am făcut poze cu ei şi am schimbat numere de telefon în cele din urmă. Păcat ca doar noaptea. Oricum mai mult de jumate erau total high şi zâmbeau tot timpul.

Astăzi am trecut prin câteva localităţi de-ale lor. Imaginile nu au fost prea plăcute, sărăcia e mare, gunoaie peste tot, mirosuri ciudate. Partea bună este că oamenii sunt extraordinar de prietenoşi. Începând de la copiii de aseară, şoferii auto, barman-ul care ne-a servit cafea şi ceai, toată lumea e prietenoasă. Şi nu e ceva fals de care se folosesc să încerce să obţină ceva de la tine. Asta ni s-a confirmat şi azi când am ajuns în Fes. Am fost racolaţi de un ghid cu un scooter care ne-a dus până la camping şi după aia ne-a oferit şi serviciile lui de ghid prin oraş. Tipul era super flexat, vorbea vreo 4 limbi şi nu am fost deloc îngrijoraţi că ne-ar putea păcăli sau ca vrea să ne tragă în piept. Preţurile au fost mai mult decât decente şi, deşi ne-a pasat unui coleg de-a lui ca să ne duca prin oraş, am fost mulţumiţi. E incredibil cum traiesc oamenii ăştia aici. În Medina, care e o cetate mare, trăiesc aprox 300 000 de oameni din totalul de 1 mil câţi trăiesc în Fes. Străduţele sunt majoritatea cam de 2m lăţime cele principale şi de 0.5m cele secundare. Pe aici trec sute de oameni, măgari, catâri, oameni cu caruţuri cu marfă. Ah! Traficul! O adevarata plăcere! Asta dacă îţi place adrenalina. Regulile de circulaţie sunt probabil un mit aici. Fiecare pentru el. Mie sincer mi-a placut, pentru că e un sport foarte activ, trebuie să fii tot timpul în alertă. E posibil să vină o maşină în sens invers în sensul giratoriu, să se bage in faţa ta din stânga, dreapta sau lateral, să treaca un pieton strada pe unde nici nu te gândeşti că s-ar putea s-o facă, etc. Am lăsat motoarele în camping şi am chemat un taxi, un “mini bus”. Acest minibus a fost de fapt un Mercedes Cobra, adică o maşină normală cu 5 locuri, cu tot cu şofer. Ne-am uitat un pic miraţi când a ajuns şi ne-a făcut semn că el e taxiul nostru, dar … am urmat sfaturile. Doi pe locul din faţă, cinci în spate şi dă-i drumul, prin acelaşi trafic. Experienţa asta nu se poate descrie sincer. În fiecare moment aveam impresia că vom face accident şi, cu toate astea, nimeni nu lovea pe nimeni. Totul se desfăşura fluid, nici o intersecţie nu era blocată. Când vrei să treci pe roşu e important să claxonezi şi să le faci cu mâna la cei care au verde, să ştie că treci pe roşu, sa nu fie luaţi prin surprindere

Pfff, cât am scris! Alte evenimente importante sau foarte importante nu mai sunt. Totul merge ok până acum, motoarele pornesc în fiecare dimineaţă, iar cu micile ajustări necesare oricarui râci, merg perfect

Ţin să le mulţumesc sponsorilor nostri: F64, Dual Tours, Emont si Infomedchim pentru susţinere.

O să încerc să pun şi nişte poze … vedem dacă iese. Până data viitoare, rămâneţi pe recepţie!

Mâncat la supermaket în parcare, aşteptat pe marginea drumului pentru că era un “rali” de biciclete, peisaje şi locul în care am campat aseară.

Tocmai am observat cât de dezordonat sunt. Sper să reuşiţi să puneţi cap la cap

Am uitat să zic câte ceva: maşina naţională aici este Mercedes-ul. Nu oricare, ci Mercedes Cobra; şi mai este o dubiţă, dar nu ştiu modelul. Peste tot e plin de ele, iar în afara oraşelor mari, nu prea vezi alte maşini. Dacia e pe următorul loc, sau poate am doar impresia. Oricum, e plin de ele, Logan, Sandero, 1300. Astăzi am văzut benzinărie Petrom şi reprezentanţă Dacia în Fes. Încerc să mai pun un set de poze de azi. Am vizitat o fabrică de piele, iar tipul cu şlapi galbeni e ghidul nostru.

Iar asta este prima încercare de panoramă. Locul de campare azi dimineaţă:

M-am hotărât să încerc să scriu câteva rânduri măcar o data la 2 zile pentru că altfel o să uit ce s-a întâmplat.

Ieri, 2 aprilie, vineri. Dimineaţa am plecat din camping Fes. Am avut de făcut o mică modificare la mine la motor pentru că mi se topea bagajul de la tobă. Astăzi am intrat prima dată pe offroad de când suntem în Maroc. Am fost puţin surprinşi de cât de bune sunt drumurile. Unele care pe hartă apar marcate ca şi drumuri secundare sunt asfaltate, deci nu a fost chiar atât de mult offroad pe cum ne-am aşteptat. Terenul e foarte diferit faţă de România. E foarte stâncos şi destul de arid. Bucăţi de km întregi de drum au fost cu pietre. Ca un fel de pietriş, doar că bucăţile mai mari. Destul de obositor la condus, trebuie constant să stai cu mâinile încordate. Ne-am întâlnit cu nişte nemţi cu care ne-am mai întâlnit şi în Spania şi în Fes şi le-am reparat o siguranţă la BMW 1200 GS. Mergeau fără GPS de ceva vreme pentru că li s-a ars o siguranţă şi nu aveau de schimb Le-am pus o liţă peste siguranţa veche şi le-am dat şi câteva de rezervă. Cred că au fost încântaţi, ca făceau poze în timp ce se făcea reparaţia. O bucată faină de drum a fost ieri când am trecut printr-o pădure de cedri. Arborii sunt foarte mari, groşi şi cu ramuri orizontale. Destul de ciudat şi diferit faţă de cum e la noi. Au fost şi câteva căzături şi ciocnituri între membri (Ceapăru i-a dat una cu cobu la Alecu în cob) care s-au lăsat cu coburi îndoite. Peisajul a început să se deschida şi să fie din ce în ce mai fain. Case izolate de oameni, turme de oi, dar drumul tot cu pietre. Când Neluţu a băgat un crash şi o întoarcere cu 180 pe loc cu motoru am decis că e timpul să campăm. Seara a fost cam rece şi la fel şi noaptea. Înainte de culcare am încercat o poză cu timp lung de expunere şi lumina de la tici, dar nu prea a reuşit şi, cum eram rupt de oboseală, n-am mai făcut înca o încercare (durează cam o oră). Astăzi am mers după nişte drumuri de pe GPS, nu de pe harta. Avem baza topo care are şi foarte multe drumuri. Am avut o mică surpriză când, la un moment dat, drumul nostru s-a transformat într-o vale de pietre, de nici măgarii nu cred că mergeau pe acolo. Era doar o bucată de 50m aşa că am decis să trecem. Am împins la motoare, am lovit coburi iarăşi şi ne-am udat la picioare. E totul filmat, deci o să vedeţi ce ne-am distrat. După încă o bucată de câteva sute de metri foarte accidentaţi am ajuns iarăşi pe drum ok unde am putut merge cursiv.

În Bouimia am mâncat; după o căutare de 10, 15 minute am ajuns într-un loc unde ne-au servit cu 20DH 1/4 pui + salată şi cartofi prăjiţi la fiecare. Am lăsat toţi 7 250DH, cu tot cu cola, cafea, ceai, pâine, deci foarte rezonabil. Servirea a fost impecabilă, o farfurie spartă, un pahar şi o sticlă de cola sparte, dar nu de noi, de ospatar, care era bagat în priză să ne servească rapid şi bine. Aaah, am uitat să zic. Astăzi dimineaţă, eram campaţi undeva la mama dracului. Ideea e că mama dracului asta nu prea există aici în Maroc. Cel puţin nu până acum, pentru că sunt aşezări omeneşti sau măcar câte o casă peste tot. Cred că oriunde am campa o să apară cineva seara să se uite la noi. Deci, astăzi dimineaţă un om ne-a adus 4 ouă. Iniţial credeam că vrea să le vândă, iar acum îmi pare un pic rău ca i-am dat bani pe ele, pentru că el de fapt era doar prietenos, nu-i trebuia nimic de la noi. I-am dat până la urmă şi ceva la schimb pe lângă bani şi a fost ok.

Astăzi am început să ne apropiem de crestele înzăpezite ale munţilor Atlas. Peisajul s-a schimbat, însă tot arid a rămas. Am mers cu vârfuri înzăpezite la orizont câteva ore bune, iar acum am campat pe o vale. Urcăm la munte mâine dimineaţă, deci mă aştept să fie şi mai fain, poate chiar dăm de zăpadă. Atât deocamdata, sper să prind şi conexiune la net să uploadez. Salut!

Bună,
Uite că am ajuns sa scriu din nou. Ştiu că a trecut mult, dar nu prea am avut net şi am avut zile destul de grele. O să încerc să zic câteva cuvinte despre fiecare zi.

Duminică, 4 aprilie. Am depăşit o grămadă de măgari care cărau incredibil de mult, în principiu lemne. Am mâncat la un auberge care era pe un deal de lânga traseu (la piste) şi avea o vedere super. Drumul a fost foarte fain astăzi, macadam bun şi tare pe care se poate merge cursiv. Am trecut prin Cheile Todra şi am şi făcut o filmare regizată acolo pentru ca locul merita. Am dormit prima data lângă palmieri.

Luni, 5 aprilie, la scurt timp după ce am plecat de la locul de campare, Mendez a avut un mic incident. A intrat în voblaj pe nisip, motorul a căzut între nişte pietre de pe marginea drumului, după care a zburat efectiv prin aer si a căzut perpendicular pe drum, cu roţile în sus. Pilotul, adică Mendez, a aterizat din fericire pe drum, nu pe pietrele de lânga şi nu a păţit nimic. Mare noroc! Motorul însa nu era într-o stare foarte bună. Pe lânga plastice rupte, ghidon îndoit, şi o ţeavă de ulei îndoita, s-a mai îndoit şi furca, destul de bine. Am reuşit (el mecanicos, nu eu) sa-l facem să poată merge, am întors furcile cu îndoitura înspre faţă, să fie ca un chopper. În cursul zilei, dupa căzătură, am trecut un pas foarte fain şi tehnic, plin de bolovani. Am avut un pic de luptă cu ei, dar a fost interesant. Ne-am cazat la un auberge unde eu mi-am luat o cameră pentru că simţeam nevoia de un somn mai odihnitor decât la cort. Am profitat că era locul drept şi bun pentru service şi mi-am schimbat şi eu cauciucul pe spate. Am mai aflat şi că dacă las laptopul la încarcat toată noaptea la priza de la motor, îmi descarcă toată bateria .

Ziua urmatoare, în Zagora, am oprit la un service care ne-a fost recomandat de Peter de la Bikershome din Quarzazate. Acolo i-au dezdoit furca şi au făcut să meargă farul. Mendez se declara mulţumit de cum merge acum motorul, deci totul e ok, expediţia continuă. Direcţia este Mhamid, unde sunt nişte dune foarte mari. Am ajuns pe seară acolo şi am campat prima dată pe nisip, pe o dună. Entuziasmul era destul de sus, desi ne-am cam împotmolit în nisip, fiind plini de bagaje şi cu presiune mare în roţi. Am făcut foc din lemn de palmier şi am dormit foarte bine pe nisip. Vous avez besoin de quelque chose? a fost întrebarea serii. Un localnic care avea ceva restaurant a venit şi ne-a întrebat de zeci de ori daca nu vrem să mergem la el să servim ceva, suc, bere, orice, iar după vreo 20 de min de stat cu noi la foc şi conversat şi după zecile de refuzuri din partea noastra, când a plecat a zis înca o data Vous avez besoin de quelque chose, frază care la Ceapăru i-a rămas pe creieri, că o tot repetă într-una de atunci. Ah, tot astăzi ne-am intersectat cu nemţii cu care ne-am mai întalnit înainte de pădurea de cedri, numai că ei mergeau în sens invers. Ne-am salutat şi fiecare si-a vazut de drum.

Miercuri, 7 aprilie, am încercat să mergem spre dunele de la Mhamid, dar drumul era el însuşi o succesiune de dune şi urme adânci prin nisip. Nu am mai putut avansa pentru că era prea greu în condiţiile alea, aşa că am decis să ne întoarcem. Am oprit la un suc şi ne-am întalnit cu alţi nemţi care aveau amandoi HPN-uri, nişte motoare super tari. Traseul nostru era înspre Merzouga, dar pe drum de macadam, aici numit piste. Poate să fie macadam, deşert, nisip, bolovani, orice, piste îi zice. A fost o zi excelentă dpdv al condusului!

Joi şi vineri am fost tot pe drum. Unele porţiuni au fost destul de grele. Am avut vreo câţiva km numai cu nisip amestecat cu praf. În câteva ore le-am trecut şi pe alea. În timp ce noi ne luptam cu namilele, au trecut blană pe lânga noi o gramada de motoare de rally. Erau la ceva raid privat, aveau maşină de asistenţă care venea dupa ei, tot ce trebe. Cei din maşina de asistenţă au organizat raid-uri în Romania vreo 2 ani şi am stat vreo 5 min la poveşti cu ei. Campatul pe nisip e foarte fain. Deşi ştiam de la Tele Enciclopedia că noaptea începe viaţa în deşert, am fost surprins de câtă activitate este după ce apune soarele. Foarte multe insecte, şopârle, mişună peste tot. Dimineaţa e plin de urme pe nisip, iar cu puţin noroc poţi găsi şi un scorpion sub cort (ni s-a întamplat de 2 ori).

Vineri am ajuns la Merzouga, am pierdut mult timp cu masa şi cu reparat motor Mendez (încercare de sudură la ţeava de ulei, ultima soluţie adoptată însă a fost chitul, sper să ţină) şi sudat cric lateral la mine (care se rupsese cu 2 zile in urma). Ne-am întâlnit aici cu alti nemţi, cu 2 AfricaTwin foarte dotate. Tipii erau deja cazati la un camping şi am zis să mergem şi noi unde sunt ei, să mai socializăm. După ce ne-am pus corturile am apucat să mergem şi vreo 2 ore la dune. Am dat jos toate bagajele, presiunea din roţi la jumate (1.2 pe spate, 1.3 pe faţă la mine) şi a mers surprinzător de bine. Ideea de baza e să nu te opreşti decât în vârf de dună, cu motorul orientat spre vale. În afară de asta, viteza a 2-a şi gaaaz. E o senzatie nemaipomenită sa pluteşti pe nisip. Poţi avea şi surprize, pentru că unele dune au parţi foarte abrupte, dar daca distanţa nu e prea mare, tragi de gaz, te laşi pe spate şi merge.

Sâmbătă ne-am propus să mai stăm în Merzouga pentru că e fain şi să facem o tură a dunelor Erg Chebbi. Erg Chebbi este o zonă cu dune din deşertul Sahara lungă de 30km şi lată de 9km. Este un drum care face un tur al lor şi părea foarte interesant, aşa că sâmbătă toată ziua asta am făcut. Unul din nemţi nu se împăca deloc cu nisipul şi el s-a întors înapoi în camping, dar celălalt era super entuziasmat, deşi era cu un motor de 240kg. Şi se descurca chiar bine! Totul a fost super ok, am băut un ceai la nişte corturi berbere, ne-am dat pe dune, am făcut poze, am mers şi pe macadam, tot tacâmul. Aaah, nu v-am zis. Zona de deşert unde nu sunt dune se numeste deşertul negru, the Black Desert. E destul de evident de ce, pentru că e plină de pietre (nu mari) negre. Din păcate, ziua asta faină nu s-a terminat deloc bine. Neamţul a avut un accident. Da, un accident în deşert! Ce stupid! Mergeam pe o pistă spre casă, mai aveam 10km, şi în faţa lui era o maşină care mergea încet. A intrat în depăşire, iar exact când era în dreptul ei, şoferul a tras brusc stânga, prin el. Imaginea era cam sumbră, cum stătea AfricaTwin-ul sub maşină, dar din fericire şoferul n-a păţit mare lucru, un hematom la piciorul stâng şi o sperietură pe cinste. Motoreta s-a spart un pic, dar în mare parte plasticele. Acum e reparată şi se poate merge cu ea, şi urmeaza ca acasă în Germania s-o repare complet. Deşi nu eram pe drum asfaltat, a venit poliţie, salvare, deci se pare că funcţionează serviciile astea şi la ei, contra a ceea ce am citit pe net. La poliţie însă totul s-a derulat foarte lent, am avut de aşteptat câteva ore. Cel mai nasol din toata povestea a ieşit şoferul maşinii, care era un ghid care nu avea carnet de conducere. Riscă 5 ani inchisoare, şi tocmai i s-a anulat nunta pe care o avea în câteva luni din cauza asta. Sâmbătă seara am mâncat toţi împreună cu nemţii la Auberge Sahara, locul nostru de cazare. Este un han foarte primitor, se poate sta şi la cort şi la cameră şi la cort nomad, iar în curtea din spate încep dunele direct.

Duminică dimineaţa urma să fie plecarea din Merzouga. Nu o să vă vină să credeţi, aşa cum nici nouă nu ne-a venit, dar a plouat! A plouat în Sahara! Din pacate eu nu eram prea încântat de plecare, nu apucasem să-mi scriu posturile, să-mi fac curat în lucruri (am stat cu neamţul la poliţie, pentru că nu ştia o boabă franceză) şi nici nu mă încanta traseul care s-a decis. Le-am zis colegilor de grup că eu vreau să merg singur, cel puţin o vreme, şi ca mai vreau să stau o zi în Erg Chebbi. Aşa că ei eu plecat ieri pe la amiaza înspre Quarzazate şi Marrakech. Deşi a fost cam tristă dimineaţa, ziua s-a continuat foarte fain şi plăcut. Mi-am împuşcat un pitic, şi anume cel de a avea un turban de tuareg. Turbanele tuaregilor sunt de culoare indigo şi au minim 6m lungime. Eu mi-am luat unul de 10m şi sunt extrem de încântat de el. Arată exact cum mi-am imaginat. Partea cea mai faină este că m-a vazut un localnic cu el în cap şi mi-a zis: “aaah, the tuareg turban, very nice!”; deci am primit confirmarea că e chiar ceea ce căutam, nu ceva turistic (deci nu-mi mai pare rău că am dat 400DH pe el şi ochelarii de soare). A fost un sentiment greu de descris în cuvinte să conduc motocicleta fără cască, cu turbanul în cap, prin deşert. Excelent! Un alt lucru pe care nu am apucat să-l fac până astăzi a fost să vizitez lacul din apropiere, unde se zice ca sunt flamingo. Este adevărat! Le-am şi făcut poză şi mi-am făcut şi poză cu un alt localnic care mi-a arătat încă o dată cum se pune turbanul corect în cap. Am vrut să fac un tur al lacului, însă nu am rămas pe drumul de macadam şi am reuşit să mă împotmolesc într-un noroi foarte cleios. Am avut de mers pe jos vreo 45 de min să aduc pe cineva să mă ajute să ies, dar totul s-a încheiat cu bine. În drum spre casă m-am întalnit cu nişte copii care pescuiau şi am stat cu ei la pescuit vreo 20 de min, după care l-am dus pe unu acasă, că se grăbea. Ideea de bază este ca toată ziua m-am relaxat, tranquil cum zic ăştia aici. Nu v-am zis că m-am hotarat sa-mi iau o cameră. Afară se doarme destul de aiurea pentru că e zgomot de la vânt, şi cum eram foarte obosit am zis că am nevoie de odihna calumea. Am facut şi baie în piscină, şi deşi apa era un pic cam rece, mi-a prins foarte bine. Seara după cină am avut şi un concert live de muzică autohtonă, încropit pe loc de gazdă. După concert a început o sesiune de glume (blague) în franceză şi spre surprinderea mea chiar întelegeam ce zic ăştia, cu vorbitul era mai greu. Am râs de numa vreo oră şi ceva, după care am mers la culcare.

Astăzi, luni, 12 aprilie, voi pleca şi eu din Merzouga, dar cu strângere de inimă, pentru că e o zona foarte faină. Se merită să stai la un auberge din ăsta (20 eur / noapte pt camera single cu cina şi mic dejun inclus, la double cred că e mai puţin de persoană), e foarte relaxant, poţi merge la dune într-o zi, la lac să pescuieşti a doua zi, să te dai cu cămila a treia zi sau numa să stai să te uiţi la palmieri, cum vrei. Toată lumea e relaxată şi pe asta se pune accentul, nu simţi că e ceva comercial.

Cam atât de la mine, sper să mai scriu în Marrakech peste cateva zile. Salut!

Am ajuns în Marrakech. Din păcate datorită unei încurcături cu GPS-ul am ajuns prea tarziu la camping ca să mai ies în oraş. Este şi mâine o zi. Aseară am dormit la Peter de la Bikershome. Foarte ospitalier şi fain tipul. Am stat la poveşti şi cu Tim, tipul ala de pe ukgser şi advrider care ştie o grămadă de chestii despre Maroc. O grămadă de poze de pe drum le-am pierdut pentru că din neatenţie mi s-a schimbat aparatul foto de pe A pe M şi au ieşit supra expuse. Am totuşi câteva. De 2 zile merg singur şi deşi la început a fost un pic ciudat, astăzi a fost super ok, nu m-am simţit deloc aiurea, dimpotrivă. Mâine ma întalnesc cu restul din gaşcă, ajung şi ei în Marrakech, probabil pe seară.

Ieri seara am ajuns in Marrakech. Speram sa apuc sa imi pun cortul si sa merg si in centru, in piata aia a lor unde se intampla totul, dar din cauza ca m-am incurcat cu drumul spre camping am pierdut o gramada de timp si pe cand am terminat de montat cortul era prea tarziu. Traficul e asa cum ma asteptam, ca in Fes, fiecare pentru el. Astazi pe la amiaz am zis ca dau o tura sa vizitez orasul, de pe moto. Concluziile sunt ca nu-mi place. E foarte aglomerat, foarte murdar, o gramada de praf, mirosuri aiurea (si nu ma refer la mirosuri de mancare proaspat gatita), caldura, etc. Ca si turist, nu stii pe unde s-o iei si de unde s-o apuci. Am intrat si pe niste stradute din alea de ale lor cu magazine specifice, si acolo e la fel. Nu am gasit nimic care sa ma impresioneze pana acum. Planul era sa merg in seara asta in piata centrala cu restul de gasca, insa ei nu ajung numai maine dimineata, tocmai am primit sms. Probabil s-au oprit mult la poze si au decis sa campeze cu 20km inainte de Marrakech. Nu prea am chef sincer sa ma duc cand ma gandesc la cata bataie de cap o sa am cu gasit loc de parcare, dupa care cu ochii in 4 la buzunare si refuzand constant toate ofertele care mi se vor face. Ah, nici asta nu-mi place: toata lumea vrea sa faca bani de pe tine intr-un fel sau altul. Pana si ciobanul din desert care m-a ajutat sa scot motocicleta din noroi mi-a cerut bani in prima secunda. Cand intrebi un pret ti se zice de 2,3 sau chiar 10 ori valoarea reala, trebuie sa te targuiesti, sa te prefaci ca nu e bine si sa ca pleci si poate numai dupa aia primesti pretul real. E foarte obositor asta, si desi sunt convins ca dupa o vreme de stat aici m-as obisnui, ca si prima impresie nu e deloc placuta. Revin cu alte pareri, daca vor mai fi.

Salut, sunt Ceapăru.

Am plecat duminică dimineaţă din Merzouga înspre nord. Am făcut 30 km până la Rissani, unde am vizitat un magazin cu fosile. Apoi am ajuns în Efroud, unde am mâncat, am alimentat cu benzină şi apoi am plecat mai departe. Am mai făcut cam 40 km pe asfalt, după care am făcut dreapta spre munţi. Am trecut pe firul unei văi impresionante cu peisaje deosebite. Am găsit un loc de campare mai retras, cam 300 m de la drumul principal, unde am pus corturile, am făcut un foc şi am stat la o poveste. Luni dimineaţa am pornit mai departe pe aceeaşi vale. După o bună bucată de drum, asfaltul s-a transformat în macadam şi apoi într-un drum cu bolovani destul de mari. Înaintarea a fost mai greoaie, dar peisajul a făcut ca totul să merite din plin. Am trecut un pas la 2500 metri, după care am coborât pe firul unei văi, unde drumul pe alocuri era chiar prin patul văii. Cred că iarna şi primăvara e închis din cauza apelor şi a zăpezii. Dupa vreo 50 km de drum fără asfalt, am ajuns din nou la “civilizaţie”, unde am oprit la un restaurant pentru a mânca. Proprietarul ne-a arătat o poză care era făcută iarna şi în care era el în faţa restaurantului, care era acoperit de un strat de zăpadă de un metru. Am pornit mai departe la drum cu intenţia de a ne apropia cât mai mult de Quarzzazte. Din păcate a trebuit să ne oprim nu după mult timp pentru că motorul lui Alecu nu a mai vrut sa urce o pantă. Am pus corturile, iar Alecu a lucrat până în noapte târziu pentru a repara defecţiunea aparută la carburatorul motorului lui. Marţi am pornit la drum cu forţe noi, am trecut prin Gorges du Dades, am făcut la Rue du Rose, apoi am ajuns spre seară la Quarzzazate. Miercuri dimineaţa unii dintre noi au vizitat oraşul, după care am pornit mai departe spre Marrakesh. Am vizitat 2 cetăţi mai vechi, am trecut un pas pe la 2500m, după care ne-a prins noaptea pe drum cu vreo 70 km înainte de oraş şi am fost nevoiţi să punem cortul. Joi am făcut restul de drum până la Marrakech, unde l-am întâlnit pe Adrian într-un camping. După-masă am plecat să vizităm oraşul.

Cateva poze de la Alecu:

Salut, din nou Ceapăru.
Am să scriu câteva impresii despre vizita în Marrakech. Am pornit de la camping toţi 7 cu 2 taxiuri care ne-au dus până în centrul oraşului sau, cel puţin aşa ne-a spus şoferul. Eram oricum în apropiere de renumita piaţă din Marrakech. Am mers cam 500 m pe jos minunându-ne de traficul haotic din oraş, maşini, scutere, biciclete şi pietoni toţi într-o învalmaşeală completă pe cele 4 benzi ale aşa numitului bulevard. Am uitat să adaug că mai erau şi caleşti trase de cai cu turişti care vor să viziteze oraşul în acest fel. Foarte frumos, dar trebuie să spun că mirosurile rămase în urma cailor şi în special cele din locul în care erau parcate caleştile sunt de departe criminale. Trecând peste acestea am intrat la o bancă unde am mai scos ceva bani de pe card deoarece fondurile se cam subţiaseră. Apoi am ajuns la intrarea în piaţă unde, pe un platou imens, erau o sumedenie de oameni cu flaute şi şerpi, cadâne care dansau şi altele. Am vizitat piaţa plină de tot felul de minunăţii, am târguit una alta, apoi am mâncat ceva tajia de miel, un fel de tocăniţă, apoi am încercat o porţie de creier de miel.. Adi şi Mendez au mâncat cate o porţie de melci. Am baut suc fresh de portocale făcut în faţa noastră, după care ne-am întors la camping 7 într-un taxi, care l-am negociat de la 200 la 100 de dirhami.

Câteva poze de la Adi:

No comment

Salut, sunt Ceapăru.
Ieri am plecat din Marrakech pe la ora 13.00, destul de târziu. Am vizitat podul natural de la Imni Ifri care e cam la 115 km de Marrakech şi apoi am vizitat o cascadă impresionantă. Am mai făcut vreo 15 km şi am pus cortul pe un teren destul de accidentat. A plouat puţin aseară, dar acum e ok. Ne pregătim din nou de drum. Mai avem cam 600km de făcut prin Maroc.

Cred că ziua de azi este în top 3 zile din Maroc, nu ştiu înca pe ce loc. A început dimineaţa cu foc de lemn, soare şi drum fain. Peisajul foarte diferit faţă de zonele mai sudice. Am fost şi am mâncat un kebab în El Kebab. După cum aţi bănuit, nu este nici o legătură între numele mâncării şi numele localităţii. Numele localităţii vine de la un stil de a construi casele, şi anume în forma de dom, care se numesc “keba”. Oricum, kebabul a fost super bun, preţul excelent. Carnea proaspătă, pâinea la fel. Măcelarul, Tirak, a fost super de treabă, am stat la poveşti cu el, am băut ceai de mentă şi m-a invitat să gust din mâncarea lui (coush coush şi tajine). Am plecat de acolo cu greu, cred că am stat 2 ore în total, şi am avut un sentiment foarte fain câteva ore.

Am ajuns unde ne-am propus, şi anume în pădurea Mammora. Locul de campare e bestial, lemne o grămadă, muzica blues de la Alecu, carne de capră (ne-am luat 1 kg de carne de capră gata prăjită din El Kebab să avem pt masa de seară), greieri care cânta de te dor urechile (la propriu – ne-a aratat Mendez gaura unuia şi de la 30cm de ea, efectiv te asurzea), pe scurt o seară foarte faină. E şi ultima seară de campat în natură. Mâine dormim la camping, iar după aceea în Spania iarăşi la campinguri. Cam atât de la noi! Salut!

Salut din nou,

Am ajuns acasa sambata noaptea. Ieri a fost zi de recuperare si relaxare. Din pacate momentan nu am acces la ultimele fotografii din cauza unor probleme tehnice (si din cauza ca am multe lucruri inca in duba). Motoarele le-am incarcat sambata si sunt pe drum spre Romania, unde se preconizeaza ca ajung pe miercuri/joi.

Sper sa reusesc astazi sa intru in posesia pozelor din ultimele zile si sa scriu si un mic raport. Pana atunci va doresc o zi cat mai frumoasa!

Ultima saptamana

Salut din nou. Am ajuns in sfarsit sa am timp sa scriu ultimul update. Ultima zi despre care v-am povestit a fost cea din El Kebab. Ziua s-a terminat excelent, am ras si ne-am distrat de numa vreo cateva ore uitandu-ne la gandacul de balegar in actiune. Detaliile sunt doar pentru povestile fata in fata pentru ca sunt un pic cam picante pentru a fi scrise aici. Drumul prin padurea Mamora a fost fain, relaxant, dar parca nimeni nu prea mai avea chef de fotografii. Ce-i drept, nici nu au mai fost asa de multe ocazii pentru ca deja eram pe drumul de intoarcere, iar prioritatea noastra era sa ajungem luni seara la cativa km de vama (Tetouan). Ziua dintre padurea Mamora si Tetouan nu a fost prea speciala, am trecut pe langa o fabrica de zahar si am vazut zeci de camioane incarcate cu trestie de zahar in stilul marocan, adica muuult peste cat ti-ai imagina ca se poate. Trafic, mizerie, multa mizerie si cam atat. In ultima zi in Maroc, adica cea in care am trecut vama am mancat si cel mai bine. Am nimerit intr-un fel de crasma dintr-o piata en gros de-a lor, unde cu 2.2 eur portia mancai pe saturate: vita, pui sau peste cu tot cu garnitura, masline si apa. Marti seara eram deja in Spania, tinta era sa ajungem vineri seara in Valencia. In cele din urma am ajuns Joi seara si am profitat de ziua in plus ca sa vizitam orasul. Pe drum am trecut pe langa plantatii de maslini. E incredibil cati maslini au acolo. Efectiv cat vedeai cu ochii, zeci de km numai si numai maslini. Puteai sa-ti cumperi ulei de masline direct de la fabrica

Valencia

Foarte fain orasul! Cred ca imi place mai mult decat Madrid-ul. Am stat in acelasi camping ca si la plecare si din cauza ca am stat 2 nopti am primit si o reducere. Vineri am vizitat centrul vechi al orasului si ne-am urcat intr-un turn de biserica de unde se vedea toata Valencia. Am stat destul de mult acolo pentru ca privelistea era minunata. Un lucru interesant pe care l-am observat a fost multitudinea de terase pe acoperisurile cladirilor. De la sali de mese, mici gradini cu plante, pana la uscatoare de rufe sau doar loc de relaxat. Sambata dimineata am incarcat motocicletele, iar dupa-masa am avut-o libera pentru vizitat. De data aceasta am vizitat partea noua a orasului, Ciudad de las Artes Y Las Ciencias. Acesta este de fapt un complex cu cladiri moderne, unde este Acvariul, Muzeul de Stiinga, Opera si o sala speciala pentru proiectii video, in forma de semi sfera. Eu am ales sa ma plimb prin zona un pic si sa vizitem acvariul, iar restul s-au dus la Muzeul de Stiinta. Am avut inclus un spectacol cu delfini in pretul biletului (pe care doar l-am filmat), iar cel mai fain a fost sa vad morsele cum se harjonesc. E extrem de relaxant si placut sa vezi cum inoata un animal de 4,5 m lungime, oval si plin de grasime. E si amuzant dar si relaxant in acelasi timp. Arhitectura cladirilor din complex este moderna, ciudata si impresionanta in acelasi timp. Am incercat sa o suprind cat de cat in fotografii, insa toti stim ca viata bate filmul.

Cam multe fotografii in galeria de mai jos, dar am taiat cat de multe am putut. Sper sa nu va plictisiti.

Acestea fiind spuse, aventura s-a incheiat aici, urmeaza cateva emisiuni la TV. Astazi la 19:30 pe NCN si Joi dimineata la TVR Cluj (cred ca de la ora 8 sau 8:30) vom fi in direct. O sa va tin la curent.

Faceti click AICI.

Buna. Am folosit aceasta camera in tura, a fost o parte din sponsorizarea oferita de F64, asa ca m-am hotarat sa-i fac un review. Camera are multe aspecte pozitive. Cel mai important este varietatea de modalitati de atasare. Fie de casca, de motocicleta, de ghidon, de furca, de placa de surf, de capota masinii, de un trepied, etc. Cred ca o poti atasa de orice iti trece prin cap. Eu am folosit-o cel mai mult atasata de casca moto si de furca motocicletei. Pe casca are o pozitie centrala, putin ridicata, lucru care inseamna un punct foarte bun de filmare. In comparatie cu concurentul de pe piata si anume Contour HD care are o pozitie laterala si mai apropiata de casca, care e oarecum ciudata. Datorita acestui fapt se simte putin cand e montata pe casca, insa nu e deranjant. Am mers si cu 110 cu ea pe cap si a fost ok. M-a surprins suportul care se monteaza pe casca prin lipire. Desi nu prea credeam ca va tine, este foarte rezistent. Atat la viteza cat si la vibratii. A stat acolo unde l-am pus! Se poate inversa foarte usor sa filmeze in cealalta directie (inspre spate) sau chiar in lateral printr-un sistem simplu de pivotare. Alt argument pozitiv este carcasa subacvativa si rezistenta la soc. Am filmat cu ea si langa apa si sub apa si prin praf, nisip si toate conditiile vitrege de acolo si s-a dovedit a fi super ok. Usita din spate se poate schimba cu una care are 2 fante pentru o inregistrare mai buna a sunetului. Evident ca asta e de nedorit la viteza, dar in unele situatii e chiar util. Unghiul mare de cuprindere, de 170 de grade e iarasi o caracteristica importanta. Un efect direct al acesteia este ca vibratiile sunt mult reduse, parca ar avea stabilizator de imagine. Singurul lucru care nu e foarte ok este ergonomia. Sunt 2 butoane care nu se apasa foarte usor si foarte ferm, in special cu manusi. Mai ales la inceput, de multe ori nu eram sigur daca am pornit camera sau nu. La capitolul asta cred ca se mai poate lucra, insa dupa primele zile de utilizare m-am obsinuit si n-a mai fost o problema. Camera emite si semnale sonore cand se porneste/opreste si cand filmeaza sau se opreste filmarea. Asta ajuta in multe cazuri, dar daca bate vantul sau daca te deplasezi, nu prea se mai aud. Per ansamblu, camera este foarte versatila, se poate adapta la multe situatii de utilizare si cam toate sistemele se pot achizitiona si separat, deci daca se sparge vreunul sau daca se zgarie carcasa, camera in sine nu este afectata. Argumentele pro cantaresc mult mai greu decat cele contra, deci nu pot decat sa recomand aceasta camera video.

Te-ai astepta ca obiectivul de mai sus sa nu fie mare branza, nefiind Nikon sau Canon ci o marca third party. Gresit! Am fost foarte placut surprins de sistemul de stabilizare. Am mai avut obiective in mana cu sistem de stabilizare incorporat si nu pot sa zic ca am fost impresionat. Ajuta putin, dar foarte putin. Ei, la Tamron 18-270mm F/3.5-6.3 Di II IF VC e foarte eficient. As putea sa zic ca se ridica cel putin la nivelul VRII-ul de la Nikon (pe care l-am testat personal pe un Nikon 70-300). Plaja focala foarte larga acopera 99% din situatii. Am fost cu acest obiectiv o luna in Maroc (primit ca si sponsorizare de la F64) si foarte rar am simtit nevoia sa-l schimb (aveam si un 10-20 la mine). Desi a fost intr-un mediu plin de praf, vibratii (am fost pe motocicleta, offroad cu el), murdarie, a facut fata cu brio expeditiei. La capatul tele as putea sa mentionez ca nu este foarte sharp, dar daca se inchide diafragma 1,2 trepte, deja devine ok. Insa sub 250mm, nu este o problema, doar chiar la capat. Ergonomia iarasi este una foarte ok, n-am avut nevoie de mai mult de 2,3 min sa ajung sa-l operez fara sa ma gandesc unde sa pun mana pentru zoom, unde pentru focus, etc. Are buton de LOCK pentru cazurile cand e transportat la gat orientat in jos, sa nu “pice”. Per ansamblu cred ca este un all-around excelent, cu un raport pret/calitate foarte bun. Puteti vedea fotografii facute cu el pe site-ul www.adventuretours.ro la rubrica de Maroc. Tin sa mentionez ca l-am folosit pe un body D80.